Labirint

labirintCând nu mai reușesc să apun soarele din mine sunt bine, cald și luminos și doar pășesc ca să aprind lumini prin nopțile pe care cândva le-a cuprins pe nesimțite întunericul. E doar curaj ceea ce pot lumina și fiecare cameră pe care o deschid deși e a mea nu știam ca există. Intru tăcut, dar vorbareț cu toți pe care îi cunosc, în fiecare încăpere,dar acum nu le mai închid ușile și după câteva care se aprind pe rând următoarele lumineaza toate, din aceeași clipire de ochi. Nu mai știu cum ma chemă dar aflu cine sunt sub cupola unui singur adevăr. Întrebarile dispar șterse de un singur răspuns și tac într-un final. Mă încălzesc și îmi simt iar palmele pline de luciri. Deschid și ultima ușa și pașesc grăbit în cel mai năpraznic frig despre care nu aș fi crezut vreodată ca își Citeşte mai mult

Dincolo de nebunie

tacTac, atunci când cred, pentru că e greu. Tac, atunci când nu înteleg, pentru că mă prefac. Tac, atunci când mint, pentru că privesc.

Tac, atunci când iubesc, pentru că nu vreau să cer. Tac, atunci când simt, pentru că îmi e frică. Tac, atunci când mă îndrăgostesc, pentru că sunt nesigur.

Tac, atunci când cad, pentru că nu vreau sa mă lovesc. Citeşte mai mult

Taci

sSlăbiciunea este egală cu mizeria la fel cum fragilitatea se poate măsura în număr de morți. Sunt mulți care vânează, puțini cei care adoră, rari cei care distrug din fașă. În spatele unei coloane se pot ascunde multe nevăzute însă printre firele de mohor se întâmplă doar întâlniri așa că taci din gură când vorbesc despre singura bucată de iubire care mi-a rămas. Vrei să vezi? Deschide ochii și nu te mai tot plictisi cu ceea ce ai tot gustat. La o nuntă, în dreptul Citeşte mai mult

Deschis

uSe întâmplă uneori să mă întâlnesc cu tinerețea, cu momentele alea în care eram un puști mucos, care nu știa pe unde naiba e drumul spre viață, cu studentul ăla melancolic care a învățat doar ce e iubirea uitând că școala pe care o făcea era despre inginerie. Dacă am venit în lumea asta doar să păzesc un secret cu prețul identității întrebării care mă tot călăuzește, rămâne de văzut, dar e clar că sunt ceea ce am trăit și am trăit frumos în fiecare esență a cuvântului. Poate că acum e timpul să merg acasă și să mă așez în genunchi în mijlocul stelei care a avut grijă de mine atât de mult timp. Cred acum, că secretul mi s-a scurs printre degete și a fugit lângă Citeşte mai mult

Dincolo de NU

nEternul rămâne în urmă, lăudat de frică. L-am căutat prin toate unghiurile posibile, l-am privit prin toate prismele pe care le-am întâlnit, l-am atins cu toată serenitatea de care am fost capabil dar atunci când i-am spus cine e s-a speriat și a rămas ascuns după fusta fricii. Când întâlnesc frica râd ca un prost și plec pe un alt drum și de cele mai multe ori o iau pe o cale pe care ea nu o știe, aceea a neprevăzutului, a necalculatului, calea aia pacata  cu pietre inghesuite doar de instinct. Sunt pe drumuri tot timpul, sunt unul dintre cei care s-au pierdut printre cerințele stricte doar pentru că nu le cunoaște le ignoră, dar cândva mă voi impiedica de o o Citeşte mai mult

Iar, pleci?

caAi grijă să nu te împiedici că de văzut nu mai vezi de ceva vreme!…. Sincer nu îmi păsa dacă urma să lovesc trotuarul, vroiam doar să ajung într-un loc unde să pot să vomit…. Am ascultat scuzele ei mediocre privindu-i ochii tulburi și zâmbind spre mustăria încă îmbibată de tot felul de halucinogene.

-Trebuie să te oprești din a mă tot recupera! Era atât de revoltată că iar mi-am pierdut timpul târâind-o spre un taxi unde a isterizat șoferul urlând pe geamul deschis larg la minus 5  grade, că de, dacă ar fi fost închis ar fi Citeşte mai mult

« Intrări mai vechi Intrări recente »