Arhivă Categorii:r Fără categorie

Primesc ce mai e de oferit

IMG_20180417_161111.jpg

Pe marginea unui drum dintr-o uzină am găsit statuia unui muncitor de la oțelărie. La început am identificat în ea doar o grimasă comunistă încremenită în timp ca la aproape un an mai târziu,timp în care cred că am trecut o pe lângă ea de 1000 de ori, am văzut în colosul de oțel altceva.
Patru generații de lideri comuniști s-au împiedicat de imaginea unui muncitor colosal,care lucrează la 80 de grade mișcând oțel topit fără nici o ezitare. Statuia aia a fost o piedică în fața unor totalitari. Acum rămâne aceeași piedică și timp de aproape treizeci de ani a făcut același Citeşte mai mult

Mă crezi?

Între agoniei și extaz ce ar rămâne de făcut, acum? Între azi și mâine ce e de așteptat?
Mă dărâmă toată povestea asta și cred că dacă aș putea aș trânti totul de pământ în uitare. Însă nu se uită așa ușor.
E simplu de înțeles și timpul îți arată tot ce trebuie să ști, mai greu e să explici altcuiva greșelile tale pentru că nu vor înțelege și te vor acuza că îi presezi. Mă simt vinovat și e straniu, eu aș vrea să explic că totul e corect însă nu sunt crezut pentru că istoria spune contrariul. Am greșit când am luat totul extrem de fix și când am considerat că totul trebuie planificat și orice abatere de la plan înseamnă o pedeapsă capitală, am greșit atunci când am crezut că o femeie care mă iubește nu mă mai vrea în viața ei, am greșit atunci când am ignorat ce era atât de evident am greșit atunci când am renunțat să mă lupt. Îți spun toate astea ție pentru că eu cândva am greșit și nu aș mai vrea să greșesc o dată.
Am fost de fiecare dată în aceeași situație infernală: mi-am făcut griji mai multe despre lumea din jurul meu în loc să îmi sărut iubita, m-am gândit la ce vor spune alții în loc să îmi iubesc viața , și altele și altele.
Acum îndrăznesc să te întreb : Mă crezi?