Arhivă Categorii:r Cotidian

Citește, ascultă, râzi, iubește

mere Se calcă oameni pe oameni doar pentu a obține un inevitabil atât de clar și nu reușesc să înțelegă de ce o fac cu atâta sete, cu atâta dorință. E adevărat e o sărăcie lucie și fiecare are nevoie de bani dar cred că e și mai clar că în timp ce peste tot sunt întinse mâini care cerșesc un codru de monede, le este furată viața. Nu știu cum s-a ajuns aici. Pe străzi sunt foarte mulți morți care dau impresia că merg și pe unde mai e câte o bucățică de viață se strâng ca la un foc și se minuneaază. Nu e nimic de mâncare în marketuri, nu e muzică aia care se aude Citeşte mai mult

Mai lasă-mă să visez la Mai.

maiSunt sărac în fața unui cer care îmi tot cere să îi povestesc în miezul unei zile de Februarie cum visez eu la o zi de Mai, cum îmi doresc bucuria bujorilor care crapă în neputința de a astâmpăra fericirea.  Mi-a vestit soarele că nu mai trebuie să dăm noi foc la frig, că nu mai e nevoie să oprim nimic pentru că va avea el grijă de noi, iar luna aia nebună de noaptea trecută, care îmi este mamă, îmi tot șoptește că dintr-o secundă am rămas  doi, încremeniți unul în celălalt pentru a nu ne mai întoarce vreodată de lângă pereche. Suntem în fața lor doar două valuri care s-au ciocnit apă în apă. Din întâlnirea asta s-a ales un izvor care ne alină setea de a ne oglindii în cel pe care nu am învățat să îl iubim. Doar am aflat că iubim. Sunt iar un cerșetor, ce își dă pălăria jos de pe cap și cade în genunchi în fața sufletului tău doar pentru a privii magia și atunci când ajung să zăresc rubinul ce explodează culoarea vinului scurs din struguri, deschid  tot ce tu poți să fericești. Citeşte mai mult

Mai stai doar câteva clipe în iarnă

picioare-nisipIar o să ningă la noapte, iar vine o lună nouă, iar palmele mele se încălzesc dar tu nu vrei să rămâi să mă păzești de furia cerului care îmi cutreieră visele printre florile de Mai. Iar frigul îmi intră în oase, iar îl topesc cu tot ce scurge nebuna lună în mine iar vrei doar să atingi și mă lași doar să te văd ascunsă după bujorii care abia apucă să erupă în căldura gingașă de Mai. Iar îmi ajunge un fulg de zăpadă pe obraz,  iar vântul îmi dă contur și tu nu te mai mulțumești cu mătasea degetelor mele ce îți îmbracă fața în magia unei nopți care e parfumată de albastrul viorelelor cerute de enigma unei luni de Mai. Iar respir abur, iar mă înec în strânsoarea norilor dar tu ești plecată ca să îi ud pielea cu apă culeasă din mare, sărată cu căldura unui soare care se lungește pe albastrul unei zile de Mai.  Iar îngheață fereastra în flori albe care cresc pe un transparent întunecat iar tu ai fugit să fi adiată pe umeri de aroma florilor unei păduri de salcâmi înnebuniți într-o dimineață de Mai. Iar am prea multe haine pe mine dar tu te dezbraci cu picioarele în nisipul unei plaje înfierbânte de dorința unui apus de Mai. Mai stai doar câteva clipe în iarna asta, apoi pleacă să te pot aștepta între albăstrelele din Mai. 

O poveste din București

cafea_4_A fost doar o poveste din București, o poveste care poartă pașii pe același drum spre o întâlnire simplă și oarecum efemeră, dar plină de profunzime. Dimineți ușoare, așezate în răcoarea unei camere de hotel a unui stranier pierdut în forfota unei capitale care cândva a fost idealul unui continent. Pregătiri cu retușuri pentru confruntarea zilnică dusă cu o muncă de convingere a unei inutilități. Micul dejun pe marginea somnului, pierdut în răbdare și evitarea unei cești de cafea care dacă ar fi fost atunci și-ar fi pierdut valoarea. Metrou, agitat în valuri, amestecat în destinații și întâlnirea zilnică cu aceeași apariție. Citeşte mai mult

Acum, sunt în fața ta.

ElysseDincolo de ceea ce sunt eu, ești doar tu, parcă ascunsă de lumea asta într-o colivie a imposibilului de care nu mă pot apropia, pe care nu o pot deschide, în care nu pot intra doar pentru că o conjunctură îmi interzice, doar pentru că nu e momentul. Mi-am decorat mâinile cu toate culorile pe care e capabil soarele să le arunce în ochii celui care doar poate imagina cum îți cade părul pe umeri și am făcut asta luptându-mă cu răbdarea care acum un moment, mă îndemna să îi dau drumul, să o părăsesc înainte de început, dar m-am predat în fața evidenței. Am promis cândva celei ce a avut grijă de copilăria mea, am promis cândva celui ce se Citeşte mai mult

Ce va urma dincolo de viața mea

Elysse deuxAm cobororât dintr-o livadă de meri, vechi, neamestecați care m-au protejat până când a fost momentul să îmi dea drumul, la vale, pe dealul pe care urma să înțeleg din ce e făcută viața. Cât am stat ascuns între meri, vreo șapte ani adunați, mi-au pus stele în ochi ca apoi să îmi amestece culorile în ei, spunându-mi că în luna lui Mai, când soarele se ridică în putere, vor fi verzi, mi-au pus în sânge elementarul, cuvântul, începutul lumii, l-au strecurat în mine să fiarbă în fiecare bătaie de inimă pe care o voi avea vreodată, m-au învățat să conturez tot ce e viu în jurul meu cu ochii închiși, să construiesc din ce aud, din ce Citeşte mai mult

Cine ești sau ești fericită

elysse2

Dincolo de draperiile înodate cândva cu un gest venit de undeva dintr-o nevoie de curățenie, a încercat să se consume ceva ce nu se poate consuma însă sălbăticia, ce nu se alterează ci crește undeva în umbră. E amuzant cum e văzută sălbăticia la oameni, ca ceva ce e incontrolabil și urât când e cea mai sublimă senzație care nu face altceva decât să curețe suflete și spirite pentru că le lasă libere, le lasă să fie cine sunt într-adevăr. Sălbăticia, un nume greu pentru ceea ce nu e altceva decât iubire este incredibilă și e capabilă să îți mângâie pielea, să îți sărute buzele, să facă dragoste

Citeşte mai mult

« Intrări mai vechi