Arhive autor: Sebastian Cristian

Nu ți-am rupt aripile!

flashdance-heroÎn mica sală de spectacole, alăturata bistro-ului unde seara se servea vin cu branzeturi ca un moft al mediocrității financiare, se întampla în fiecare seară un spectacol de împrovizație al dansatorilor amatori. Era interesant și uneori deși gustul vinului mă ținea pironit în scaun, mă deplasam doar din curiozitate și pentru a mă număra printre cei 5 posibili spectatori. A fost monotonie până la ucraineanca care nu glumea. Un dans fara partener, simplu dar trait într-un asemenea Citeşte mai mult

Liberi

23032576_104294300341573_1419358711587872902_nAșezată pe un scaun din cea mai mizerabilă cârciumă a cartierului gri, lucea de frumusețe și veșmântul ei de magie trăgea spre ea totul doar pentru a se lăsa descoperită până la capăt. Implora bărbatul din fața ei să pășească printre toate porțile deschise  și doar să fie încrezător. Se jucau toate jocurile posibile la acea masă, toate războaiele se câștigau și se pierdeau la închiderea fiecărui cuvânt, tot extazul se taia din lamele Citeşte mai mult

Plătește!

2Unele drumuri încep doar atunci când se termină. După 12 ore de autostradă am găsit gara din Timișoara nemiloasă, pretențioasă cu capacitatea mea de a nu ceda în fața somnului. Țigările îmi dădeau doar gânduri care mă țineau ocupat în fața răcorii unui început de noapte de decembrie. M-am întors o singură dată direct acasă și parcă stăpânii nu mă primeau de data asta. După o oră de așteptare am urcat în trenul pe care nu l-am așteptat niciodată, pe care și acum îl urăsc doar pentru că nu m-a lăsat să plec. Citeşte mai mult

Secret

rozaSunt, puțini,cei care țin secretul și sunt și mai puțini cei care o să reușească să îi diferențieze dintr-o mulțime. Sunt, foarte diferiți între ei, se nasc în date cu cifre repetative și sunt nimeni în societate. Păzesc cu sfințenie secretul, zâmbesc, te vor minți, te vor amenința, se vor juca cu toate simțurile tale doar pentru a te proteja. Secretul lor apare și dispare însă drumul lor e călăuzit de gasirea lui repetată. Râd în fața misticismului, a religiei, a intelectului, a tradiției, a instinctului,  doar pentru că se hrănesc cu tot ce au ele de oferit.

Citeşte mai mult

Cădere liberă

visinUneori mă pierdeam printre vișinii înfloriți doar pentru a putea să uit tot și pentru a nu aluneca dincolo de realitate, însă cum frumusețea e doar o iluzie fără culoare, florile nu reușeau să mă țină prizonier. Alunecam și scufundându-mă într-un covor de petale murdăream mizeria realității cu noroiul imaginației atât de credibile. Devenea realitate. Atingerea devenea lumină, ochii erau ferecați în explozii de culoare, gustul era alternat între aromele extreme, atât de clare, mirosul e simplu într-o infinitate de inexact, necunoscută. Respiră lumină că dacă nu respiri te vei sufoca în vanitatea ta.

« Intrări mai vechi