Pământul ce fumegă

Cardinal de gloată stearpă
Iar îți strângi mulțime goală

Să-i alături, să-i amesteci
Mă ameninți că mă schimbi

Am uitat unde am rămas,
Ce urma să se întâmple,
Prin războiul ei stupid
Dar o prind și o intreb

Sărăcit de plinul greu
Ce-i vărsat peste pahar
Matematică subtilă
Ochii ei acum bizari

Cam târziu pentru exil
Dar accept un timp căzut
Săptămânile sunt două
Casa să mi-o zugrăvesc

Uneltesc din fier tăiat
Ce ei nu îi este uitare
Să aprind oțel forjat
Recele să ardă în umbre

M-ai trimis tu pe o luntre
Să am flăcări doar din apă
Frica să tremure în mine
De înec să mă feresc

Să o simt în pieptul meu
Așteptând un zid izbit
De obrazul meu bătut
Îndesat de mii de pumni

Întrebat de un cardinal
De rămân ca să mai vreau
Totul dacă îl mai doresc
Spovedit de după ploi

Nu știu tartor să răspund
Tu mă tai cu amăgiri
Mă întrebi ce vreau să aflu
Lasă-mă să mă mănânc

Mă împingi și mai departe
Să o simt cum îmi lipsește
E atingerea în delir?
E și dorul răstignit?

E otravă în pahar
Dă-mi să beau că sunt uscat
Mă sufoc cu așteptări
Mă înec cu îndulciri

Îndoieli pe rug ce-i jar
Focul încă nu e ars
Nu sunt lemne de aprins
Demonul din lavă vine

Mă împingi până în genunchi
În pământ ce-i gol de apă
Să culeg din foamea lui
Cristale ce să vibreze

Să o trag ca un magnet
Chiar de-s pironit pe loc
Ca să vină ea la mine
Să nu o aștept deloc

De voi putea asta face
Ea mă merită pe mine
Sângele din trup să-mi scoată
Viața sa mi-o știe toată

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s