Blocaje instantanee

WhatsApp Image 2018-04-28 at 16.46.24Prin aglomerația asta de buruieni și stuf înalt alerg de parcă tălpile nu ating nimic și totul se accelerează până ce ochii mei văd doar benzi alungite de alb trecând și iar trecând, pâncă atunci când ajung la o viteză atât de mare încât am senzația că nu mă mai mișc din loc. E năucitor, e obositor și mă lovește cu disperarea de a nu mai găsi nici un element fix, stabil de care să mă agăț. Mă lovesc brusc de un zid, tare din beton care mă înconjoară rapid și mă ține captiv, spunându-mi că nu mai pot nimic, că nu mai ajung nicăieri, că nu mi primesc nimic. Acum pot doar să mă așez pe noroiul de jos și să ascult ce se aude de afară. O fac liniștit de parcă știam că o să ajung aici și aud fragmente din cuvintele unor voci pe care le cunosc atât de bine, aud pleduarii despre greșelile mele, laude despre reușitele mele, aud condamnări Citeşte mai mult

Doamna Albastră

pamAm reușit într-un final să mă așez iar pe scaunul acela din fier forjat și cu flăcări în ochi să mă uit iar la orbeala care venea din felinarul fără nume … și parcă nu îmi mai este dor și parcă nu îmi mai cere nimic inima asta făcută din nisip, parcă mă opresc și dau cu mine de pământ, parcă încetinesc și deschid ochii șă văd bucăți de urât mânjite în jurul meu, clădiri care au tendința să cadă din întuneric pe mine, agitația oamenilor care vrea să mă mănânce, parcă vin toate de undeva ca să mă lăvească, parcă e o gheată care vrea să mă calce pe cap în culmea agoniei. Aș vrea să mă explic dar nu mai e timp de așa Citeşte mai mult

Poate vrea

inimaSe aude un fluierat ce prin noapte se tot plimbă, se aude din ce în ce mai tare, câinii de prin curți latră năpustiți în garduri, vreo două babe spun astâmpărat… nu mai fluiera, mamă, că-i păcat…aerul se încălzește în seară și eu doar fluier și merg … doar merg. Așa încep toate , se aprind focuri, se deschid uși, se desfac ferestre, se trag draperii …apoi toate se fluieră în noapte, se cântă cu o voce groasă, se aud în toată lumea asta ….că râmânem așa cum suntem și cine suntem doar acolo unde nu sunt sentințe.

Fluier și eu, fluier, cânt prin noapte și știu că atunci când va fi Citeşte mai mult

E acolo …și ajungem imediat

pasiCe e cu tine, ce  s-a întamplat de te apropii așa de mine, ce vrei de la mine? … nu te-am vazut niciodata  așa … de ce mă împingi? ….ști doar prea bine că în spatele meu este doar o prăpastie care nu are capăt…de ce vrei să cad?…vrei să cad? …vrei să dispar? Îmi alunecă piciorul și o mână întinsă spre pieptul meu mă întreabă : Te arunci sau te împing eu? M-am proptit în palma aceea deschisă vertical și m-am aruncat cu spatele spre ceea ce nu știam că mă poate aștepta vreodată, spre o incertitudine care m-a făcut ușor în disperarea lipsei de echilibru, în cruzimea cu care te lovește lipsa reperelor solide, lipsa perceptiei, amorțeala senzorilor, nu vedeam decât în urma căderii, auzem doar un suierat de aer care se făcea Citeşte mai mult

O să plec eu

apa in pamantEști apropape să ieși din mintea asta așa de agitată și să mă lași să conduc eu toate cele ce urmează sau ești prea aproape de a ceda? Nu pot să cred că ești undeva aproape de o margine când tu ești în centrul atenției tuturor sau poate aia e doar aparența pe care vreau să o arăt eu și te pun pe tine pe un afiș la intrarea scenei pe care o joc prin lumea asta goală. Te pun acolo oare pentru că tu ești mai ușor de explicat și de înșeles de îngustimea percepților sau doar că îmi e mie ușor să te sacrific…. încă nu știu dar ești amuzanta cum te tot razi despre superficialitatea cu care te speli pe față în fiecare dimineață. Vrei să ieși pe o ureche și îmi spui că nu o să te mai întorci vreodată… nu te Citeşte mai mult

Ce ajunge?

poartaPe străzile orașului ăsta cotropit în zilele începutului de Mai, am căutat pe sub noapate un răspuns pentru ceea ce fac eu din oțel și m-am dus către locul unde stau toate începuturile vieților care au fost sau se vor mai naște vreodată aici…la poarta care e întodeauna deschisă. Mi-am deschis acolo mintea și ea mi-a explicat cum e mai bine să construiesc acel cocon de siguranță și control pe care îl am acum în cap, ea e o mamă și eu trebuie să contruiesc ceva ce seamănă cu protecția dăruită de o mamă copilului ei. După ce mi-a elucidat toată nesiguranța mea inginerească m-a lăsat să plec spre ceva ce nu m-am așteptat să întâlnesc…ce e de ajuns?

Ajunge să dai caldură, ajunge să fi curat, ajunge să dorești, Citeşte mai mult

« Intrări mai vechi